Tulbură-ne, Doamne,
Când suntem prea mulţumiţi cu noi înşine,
Când ni se împlinesc visurile,
Fiindcă am visat prea mărunt;
când am ajuns în siguranţă la destinaţie
fiindcă am vâslit prea aproape de ţărm.
Tulbură-ne, Doamne, când,
Sătui de lucrurile pe care le avem,
Ne-am pierdut foamea de pâinea vieţii;
Când, îndrăgostiţi de viaţă,
Am încetat să mai visăm la veşnicie;
Când, în strădania de a zidi un pământ nou
Am dat uitării Cerul.
Tulbură-ne, Doamne, ca să îndrăznim mai straşnic,
să ne-avântăm în mările învolburate,
În larg, unde furtunile ne vor învăţa despre stăpânirea Ta
Unde, fără ţărmuri la orizont, vom vedea stelele.
Îţi cerem să împingi zarea nădejdilor noastre şi mai departe
Iar viitorul să-l aduci şi mai aproape de noi,
Cu putere, îndrăzneală, speranţă şi dragoste.
Îţi cerem acestea în numele Domnului nostru,
Isus Cristos.
“Suceava Gândeşte” – a fost actiunea desfăşurată sub sigla “Asociaţia Pentru Suceava”, joi 19 ianuarie, în incinta City Gallery din Shopping City. Invitaţi la eveniment au fost avocaţi, medici, arhitecţi, economişti, profesori. Provocarea lansată a fost aceea de a stabili împreună o listă de propuneri pentru un oraş căruia să simţim că îi aparţinem, un oraş care să ne reprezinte. Ce ar trebui să existe în Suceava şi nu există? La întrebarea aceasta, fiecare dintre cei care au încercat un răspuns, a făcut-o pe linia propriei preocupări profesionale ( cu plângerile şi nemulţumirile de rigoare! ).
Documentarul prezentat la începutul evenimentului îşi propusese să ofere o imagine de ansamblu asupra evoluţiei oraşului, de la atestarea sa documentară în 1388, până în prezent şi să delimiteze clar ceea ce a fost Suceava înainte de 1990 şi ceea ce a devenit Suceava după 1990. Scopul a fost provocarea la gîndire şi motivarea la implicare a celor prezenţi. Imaginile prezentate au stârnit nostalgii care nu s-au sfiit a fi exprimate public, la microfon. Cei nostalgici au vorbit despre ce a fost frumos şi valoros în oraş şi a fost distrus, despre ceea ce s-a pierdut şi ar fi trebuit păstrat. Nimic anormal aici. A fost benefic să ne reamintim, poate să învăţăm ceva din erorile trecutului… Alţii, mai pragmatici, au acuzat demersul nostalgic – buna informare asupra prezentului şi viziune pentru viitor, de aceasta este nevoie, au spus ei! Important este ca s-a creat un cadru de discuţie şi de dezbatere, cadru în care, suceveni din medii diferite au venit împreună, s-au cunoscut, au interacţionat. Unii, este drept, au fost reţinuţi, prudenţi… Nici aici, nimic anormal, pentru că oamenii sunt diferiţi şi, ca atare, se manifestă diferit. Important este că nu au fost timpi morţi, microfoanele au fost folosite pe întreg parcursul evenimentului. Important este că s-a iscat furtuna de idei. Important este că oamenii au spus ce gândesc!
O papusa sta acolo unde o pui, nu trebuie sa ii ceri parerea,faci ce vrei cu ea si nu protesteaza, te joci cu ea cum vrei! Ei bine, presedintelui ii plac papusile si a ajuns sa creada ca este mare maestru papusar. Bunaoara, mare ne-a fost mirarea ca in ultimele zile cand spiritele s-au incins pe baza Proiectului de Lege a Sanatatii, Ministrul Sanatatii si Primul Ministru nu au avut nimic de spus. Tacere totala: nicio afirmatie, nicio explicatie, nicio declaratie! Ca niste adevarate papusi care stiu sa vorbeasca dar nu o fac, de teama papusarului. Sforile sunt in mana presedintelui si ei stiu foarte bine ca daca spun altfel decat ii place lui, altfel decat el, da drumul la sfori si ei caaaaaaaad! Arafat pare-se ca nu a inteles asta cat a stat prin Minister! A indraznit sa spuna altceva decat papusarul si a fost amenintat public, intr-un mod lipsit de maniere si bun-simt, sugerandu-i-se finalul: taierea sforilor! Numai ca el, Arafat, onest si demn, si le-a taiat singur!Si nu i-a fost prea greu sa ia decizia asta. Stiti de ce? Pentru ca el nu a fost niciodata o papusa, pentru ca valoarea lui nu era data de papusar si de sforile lui! Arafat se misca bine, frumos si performant si inainte sa intre in contact cu Presedintele papusar. El a demonstrat ca se poate, ca este capabil, ca poate realiza ceva despre care papusile papusarului afirmau ca nu este realizabil!
Sa revenim insa la Presedintele papusar: atat timp cat lucreaza doar cu papusi care executa si nu riposteaza, se crede puternic, este indraznet, are solutii, se pricepe la toate s.a.m.d. Ei bine, cand unul a refuzat sa fie papusa, Presedintele a luat-o personal si s-a infuriat atat de tare incat a intrat in direct pe un post de televiziune si l-a atacat si amenintat marlaneste pe nesupus! Greseala fatala! Nesupusul nu este oricine ci, mai ales, un om de caracter, un om de valoare, un specialist de exceptie care a reusit sa faca pentru popor ce nu a facut papusarul vreodata… Hm! Nu-mi amintesc sa fi facut papusarul ceva pentru popor!
Pe lângă critica dură la adresa unui anume fariseism contemporan – care construiește biserici luxoase, dar ignoră săracii – versurile clipului deplâng popularitatea acelei religii care plasează meritele mânturii în responsabilitatea creștinului. „Iisus și religia sunt la antipozi,” spune piesa. „Unul este Dumnezeu, altul este o invenție omenească. Unul este leacul, celălalt este boala. Religia spune ‘fă!’, Iisus spune ‘am făcut’. Religia spune ‘sclav’, Iisus spune ‘fiu’. Religia te leagă, Iisus te eliberează. Religia te orbește, dar Iisus te face să vezi. Religia înseamnă că omul Îl caută pe Dumnezeu, creștinism înseamnă că Dumnezeu îl caută pe om.
Este asistenţa medicală de urgenţă un comerţ? Este asistenţa medicală de urgenţă o piaţă liberă pentru competiţie comercială? Sau este o chestie care e sfântă? Ceva ce Statul are datoria să asigure oricărui cetăţean al său, fără să se uite la faţa ta, la ce ochi ai, la câţi ani ai, de unde vii, al cui fiu eşti … Ceva ce Statul are datoria să asigure oricărui cetăţean al său, când acesta are nevoie! Dacă un cetăţean nu câştigă nici măcar acest drept de la un Stat: să fie salvată viaţa lui atunci când trebuie … se mai poate spune ca Statul reprezintă cetăţeanul, că îşi asumă responsabilitatea datoriei faţă de cetăţenii săi? Când acest drept devine o chestie de competiţie comercială “ ieftină “, înseamnă că Statul greşeşte fundamental faţă de cetăţenii săi!
Nu tot ce se face în numele liberei competiţii comerciale este corect! Sistemul public trebuie să servească pacientul, fără nici un interes!
Populaţia trebuie să se informeze bine ca să poată lua atitudine când este nevoie, spunând dacă ceea ce se face este bine sau nu! Când este vorba despre propria viaţă, este vital să fim bine informaţi! Aici nu este loc de dacă, nu este loc de greşeli,nu este loc de ignoranţă!
Alexandria Librării împreună cu Editura Gramar organizează luni, 16 ianuarie 2012, un nou eveniment marca Întâlnirile din Alexandria.
Manifestarea, dedicată naşterii poetului Mihai Eminescu, se va desfăşura după următorul program:
Ora 11.00 – Alexandria Librării Burdujeni (Str.Calea Unirii, Nr.39, Bl.92) – Recital poezie şi cantece, expoziţie de desene: copiii de la G.P.N. Ţăndărică coordonaţi de doamna Mandolica Borza.
Ora 14.00 – Alexandria Librării G. Enescu (Bd. George Enescu, Nr. 13) – Recital poezie: elevii de la Şcoala cu clasele I-VIII nr. 4, coordonaţi de doamna Isabela Apăvăloaie.
Proiectul este susţinut de Culturesti.ro , Suceava Citeste-Lecturi Urbane , Gandeste.org şi de partenerii media: orasulsuceava.ro , newsbucovina.ro , radioas.ro , clementmedia.ro , vorbabuna , newsme.ro , Sprevest.ro
“Dacă în viaţă veşnic ne grăbim şi ne zorim, este foarte posibil să trecem pe lângă fericirea pe care o căutăm. În nerăbdarea nostră de a ajunge la lucrul următor, s-ar putea să trăim experienţele prezentului complet indiferenţi faţă de frumuseţea lor.Viaţa este ca o poezie: nu putem să o parcurgem în grabă, ci trebuie să o întâmpinăm deschişi şi relaxaţi, cu o atenţie umilă, care să permită metaforelor şi ritmurilor să ajungă până la noi. Unele dintre cele mai lucruri din viaţă pot fi sesizate numai când ne relaxăm şi devenim simpli observatori. Nu este bine să alergăm prin viaţă şi să nu observăm copacii, florile, dar să nu-i observăm pe ceilalţi este cu mult la rău. Pentru a savura cele mai bune lucruri din viaţă este nevoie de timp; nu putem să le apucăm în grabă, ci numai să le primim cu răbdare. Cele mai bune lucruri au o complexitate care se dezvăluie treptat. Dacă nu suntem dispuşi să avem răbdare, vom fi incapabili să primim revelaţia a tot ceea ce este mai bun, mai frumos şi mai adevărat în ceea ce şi în cei care ne înconjoară.”
( Donald McCullough )
Donald McCullough este autorul cărţii “Say Please, Say Thank You”, tradusă în româneşte cu titlul “Politeţea de zi cu zi”.
Unii ar putea spune că politeţea de zi cu zi este în mare suferinţă.De fapt, suferinţa vine din necunoaşterea regulii şi are drept consecinţă un comportament neadecvat. Cum să mă comport în această situaţie? Şi, mai ales, de ce să mă comport astfel? Sinceritatea cuceritoare a acestei cărţi vă poate da toate răspunsurile. Nu este un simplu cod al manierelor, ci vorbeşte cu mult umor despre întâmplările noastre de zi cu zi. Situaţii normale, jenante, bizare sau năstruşnice – politeţea vă poate scoate din impas în orice împrejurare. Gesturile mărunte fac cât o mie de cuvinte. Regulile sunt un simplu mijloc de comunicare, ne ajută să ne înţelegem cu semenii noştri.
