2 martie 2012
A treia ediţie ” Clipe de răgaz pentru suflet ”
Margareta Lupaşcu , Alexandria Librării şi Shopping City Suceava, în parteneriat cu Festivalul Primăvara Poeţilor, organizează a treia ediţie “Clipe de răgaz pentru suflet”, sâmbătă, 10 martie, ora 18, la City Gallery din Shopping City.
Autor şi Coordonator de program: Margareta LUPAŞCU.
Un partener al programului este şi Angela Furtună împreună cu Biblioteca Bucovinei, scriitoarea fiind coordonatoarea programuluiPrimăvara Poeţilor – 14e Printemps des Poètes, şi al cărei recital de poezie se află sub semnul ambelor programe, reunite sub semnul generozităţii şi salutului prin care arta majoră intervine în viaţa Cetăţii.
Evenimentul din 10 martie ora 18 (Nu rataţi!) se adresează doamnelor şi domnişoarelor, în frumoasele zile de inceput de primăvară care ne ăndreaptă gândul spre primăvară sufletească şi înnoire spirituală.
În program:
read more »
13 septembrie 2011
Lansare “Portrete din cioburi” la Alexandria Librarii Iaşi
După lansarea de la inceputul lunii august la Suceava , iată că Alexandria Librarii lansează şi la Iaşi romanul în două volume al scriitoarei Ligia Seman, “Portrete din cioburi”.
http://librariilealexandria.net/2011/09/lansare-de-carte-la-alexandria-librarii-iasi/
10 august 2011
Reportaj audio şi imagini – Lansare “Portrete din cioburi” la Suceava
Vineri, 05 august 2011, în parteneriat cu Alexandria Librării, a fost lansat la Suceava romanul Ligiei Seman ” Portrete din cioburi”. Evenimentul a fost de interes pentru public dacă luăm în calcul numărul mare de participanţi şi s-a dovedit a fi bine organizat.
Lansarea cărţii “Portrete din cioburi” a căpătat greutate şi prin prezenţa doamnei Angela Furtună – scriitor, publicist şi critic literar binecunoscut publicului sucevean. Vorbind despre carte, dumneaei a afirmat: “Autoarea a construit efectiv estetic, un roman, cu foarte multă ştiinţă, cu foarte multă pricepere. Este efectiv literatură, construită în sistemul de referinţă al valorilor creştine.”
David Reguş – proprietar al Librăriei şi Bibliotecii “Agape” a punctat clar şi concis, cinci aspecte referitoare la roman care demonstreză faptul că Ligia Seman scrie nu doar literatură formatoare ci şi transformatoare.Autoarea abordează dileme existenţiale, aceasta graţie unei evidente vocaţii teozofice din care derivă autentice soluţii.
Pe fondul muzical susţinut de un grup de copii de la Scoala Filadelfia, la finalul prezentării discursurilor, Ligia Seman a oferit autografe celor prezenţi.
Evenimentul a fost inedit, am putea spune în premieră naţională, prin lansarea unei cărţi de factură creştină. Inedit este şi faptul că romanul Ligiei Seman va fi scos la vânzare în Librăriile Alexandria din toată ţara.
Încă de la părimele ediţii ” Suceava Citeşte ” organizate de Alexandria Librării, publicul a punctat necesitatea literaturii de factură creştină şi a exprimat dorinţa de a avea posibilitatea să lectureze cărţi care transmit valorile creştine. Prin prezenţa romanelor Ligiei Seman în Librăriile Alexandria a devenit posibil accesul la acest gen de literatură şi în spaţiul laic.
Ascultati aici reportaj:
7 aprilie 2011
Emil Cioran şi schimbarea la faţă a României
Vineri, 8 aprilie 2011, ora 17:00, la Casa Cărții Suceava va avea loc evenimentul “România lui Cioran”, manifestare din ciclul “Întâlnirile din Alexandria”. Manifestarea e ocazionată de împlinirea a 100 de ani de la nașterea marelui filozof român Emil Cioran. Elevii Colegiului de Artă Ciprian Porumbescu din Suceava vor susține un recital de muzică clasică. Moderator: Angela Furtună – scriitor, publicist și critic literar.
Atîtea popoare si‑au ratat soarta neputîndu‑se împlini spiritual si politic, rãmînînd condamnate la etnic, la mãrginirile etnicului, incapabile sã devinã natiuni si sã creeze o culturã!
Deficientele culturilor mici sînt asa de mari, încît, lãsate în cursul lor firesc, degenereazã în caricaturi. Biologiceste, pot reprezenta un exemplu rar; le lipseste totusi instinctul, care sã le mîne spre destinatia lor esentialã. Culturile mari dispun pînã la hipertrofie de un instinct istoric, adicã de o pornire nestãvilitã de a‑si revãrsa toate posibilitãtile în mãrginirea devenirii lor, de a‑si epuiza ultimele resurse în procesul existentei, de a nu rata nici un element din potentialul spiritului.
De ce noi, românii, etnic vorbind mai omogeni decît germanii, am trebuit sã ne asteptãm soarta o mie de ani? Situatia geograficã defavorabilã, neprielnicia conditiilor, nãvãliri barbare, vecini sãlbatici? Dar acestea ar fi trebuit sã fie motive în plus de afirmare, elemente de mãrire proprie, dacã pornirea de a face istorie, pornirea oarbã si primordialã ne‑ar fi aruncat irezistibil în vîrtejul universal. Astãzi la ce‑am ajuns? La vointa de a face istorie. Cine a înteles acest lucru este lãmurit cu tragedia culturilor mici, cu tot ceea ce e rational, abstract, constient în tragicul nostru. Cu adevãrat, cele cîteva milenii de istorie ne‑au fãcut necrutãtori cu subistoria noastrã.
Un popor n‑are destin în lume decît din clipa în care a trecut treapta istoricã. Pînã atunci, este subistorie. Este însã riscant — dacã nu imposibil — a preciza data si chiar epoca în care el trece o asemenea treaptã. Cînd valorile pentru care luptã un neam se cristalizeazã într‑o adevãratã lume istoricã, atunci acel neam s‑a integrat în devenirea culturilor.
Ceea ce este important în teoria culturilor consistã în a cunoaste dacã afirmarea uneia este numai un episod nerelevator sau dacã, dimpotrivã, este o destinatie esentialã.
În marile culturi, individul se salveazã. Mai mult; el este salvat totdeauna. Numai culturile mici te pierd. Si cum sã nu te piardã, cînd ritmul lor de viatã este lipsit de o convergentã ofensivã si de un elan agresiv? Deficientele lor rezultã nu numai din absenta unei forte initiale, ci si din lipsa unui cult excesiv si întretinut pentru fortã.
Lipsurile initiale ale României (caz tipic de culturã cu soartã minorã) n‑au fost corectate si compensate niciodatã printr‑o iubire constientã a puterii. Dovada? Ce viziune în trecutul nostru ne‑a exagerat rolul în lume? S‑a spus de atîtea ori: am apãrat latinitatea (si se citeazã: o oazã de latinitate în Balcani); un dig împotriva slavismului, apãrãtori ai crestinãtãtii; pãstrãtori ai traditiilor romane etc.
Ati înteles: am apãrat si am pãstrat. Se cheamã aceasta destin? Natiunile mari au spintecat istoria, în pornirea lor de a se afirma. Dupã flãcãrile lor rãmîne o dîrã de foc în lume, cãci o culturã mare seamãnã unei ofensive cosmice. Dar ce rãmîne dupã defensiva unei culturi mici? Praf — dar nu de puscã, pulbere purtatã de un vînt de toamnã. Caut în zadar primãvara culturilor mici…
Extrase din cap. I – Tragedia culturilor mici (Schimbarea la faţă a României apărută la Humanitas in 1990)
