Este asistenţa medicală de urgenţă un comerţ? Este asistenţa medicală de urgenţă o piaţă liberă pentru competiţie comercială? Sau este o chestie care e sfântă? Ceva ce Statul are datoria să asigure oricărui cetăţean al său, fără să se uite la faţa ta, la ce ochi ai, la câţi ani ai, de unde vii, al cui fiu eşti … Ceva ce Statul are datoria să asigure oricărui cetăţean al său, când acesta are nevoie! Dacă un cetăţean nu câştigă nici măcar acest drept de la un Stat: să fie salvată viaţa lui atunci când trebuie … se mai poate spune ca Statul reprezintă cetăţeanul, că îşi asumă responsabilitatea datoriei faţă de cetăţenii săi? Când acest drept devine o chestie de competiţie comercială “ ieftină “, înseamnă că Statul greşeşte fundamental faţă de cetăţenii săi!
Nu tot ce se face în numele liberei competiţii comerciale este corect! Sistemul public trebuie să servească pacientul, fără nici un interes!
Populaţia trebuie să se informeze bine ca să poată lua atitudine când este nevoie, spunând dacă ceea ce se face este bine sau nu! Când este vorba despre propria viaţă, este vital să fim bine informaţi! Aici nu este loc de dacă, nu este loc de greşeli,nu este loc de ignoranţă!
Eu declar: „ Sunt Arafat ! “ Voi , ce-aveţi de gând ?
Dumnezeu, în care spui că nu crezi, crede El în tine!
Dumnezeu, în care spui că nu crezi, crede El în tine.
Ce înseamnă credinţa? Încredere în Domnul, deşi lumea e rea, în ciuda nedreptăţilor, în pofida josniciei, cu toate că de pretutindeni nu vin decat semnale negative.
Creştinismul e bucurie şi reţetă de fericire. E şi asumare a durerii.
Credinţa este, prin urmare, recunoscută a fi o faptă de curaj, iar curajul e declarat, aidoma credinţei, o taină.
Omul trebuie să lupte pentru a deveni ceea ce este, adică trebuie să ducă un război greu pentru a primi ceea ce i s-a dat.
Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi.
Elementara deşteptăciune e o îndatorire. Mai ales pentru un creştin care trebuie să fie mereu atent la ispite. Iar prostia este o ispită… Neştirea, îndobitocirea, trecerea oarbă prin viaţă şi printre lucruri sau trecerea nepăsătoare sunt de la diavol. Samarineanul n-a fost numai bun ci şi atent: a ştiut să vadă.
Domnul iubeşte nevinovăţia, nu imbecilitatea.
Trebuie să avem mintea aspră şi inima blândă.
Toate virtuţile şi instituţiile creştine sunt lipsite de valoare, dacă nu se întemeiază pe dragostea de Hristos. El e Adevărul, nu morala predicată sau instituţiile întemeiate sau calităţile practicate în spiritul unor doctrine, oricît de apropiate de învăţătura lui. Nu există creştinism fără de Hristos – că dacă ar exista, mulţi evrei, politeişti, masoni şi puzderie de oameni cu moravuri curate ar fi demult creştini.
Adevărul ne face liberi.
Creştinul este liber, aşadar fericit.
Aflarea adevărului însingurează.
Nu “a dovedi” este completarea lui “a crede”, ci “a mărturisi”; şi dacă-i aşa, oare nu faptele bune şi mărturisirea nereticentă a credinţei sunt cele mai bune dovezi ale credinţei? Credinţa nu are nevoie de niciun soi de dovezi. Are, însă, nevoie să fie dovedită.
Credinţa e suprema armă secretă, care anihilează toate necesităţile, împrejurările şi pulverizează hazardul.
Drumurile care duc spre credinţă poartă acelaşi nume toate: pariu, aventură, incertitudine, cuget de om nebun.
Credinţa ne dă bucurie, pentru că ne pune brusc de acord cu ce este real. ( citate Nicolae Steinhart)
