Dumnezeu face ca toate lucrurile să aibă un rost…să lucreze împreună spre binele nostru!
Aşa de dezamăgiţi suntem câteodată că ne vine să o luăm la fugă, departe de toţi oamenii şi de toate lucrările! De multe ori chiar fugim, şi atunci, dăm dovada de slăbiciune?
Slăbiciunea este catalogată ca lipsă de maturitate, ca ceva ce te descalifică în faţa oamenilor, de aceea ascundem cu grijă propriile slăbiciuni! Este cumva de înţeles de ce le ascundem pe ale noastre dar, de ce arătam cu degetul spre ale altora? Nu ne oprim doar la aceasta ci, cu acelaşi deget mai şi apăsăm în rana lor! De ce?
Poate că nu am mai privit de mult la Cel care în toate lucrurile, a fost ispitit la fel ca şi noi şi, tocmai de aceea, are milă de slăbiciunile noastre!
Dezamăgirea este partea celor care au gustat o fărâma de cer, şi de atunci, nu mai simt că aparţin nicicum pământului acestuia pe care există parcă tot mai multă răutate şi făţărnicie.
Când ai viziunea cerului vezi, mai clar, diferenţa între ceea ce ar trebui să fim şi să trăim şi ceea ce suntem şi trăim, de fapt! Si, da, este aşa de mare diferenţa aceasta încât iţi vine să o iei la fugă, uneori…şi atunci, se întâmplă un lucru minunat: Dumnezeu dă sens fugii tale! El, care ştie să facă toate lucrurile să lucreze spre binele celor ce Îl iubesc!
Cu blândeţe, iţi îndrumă paşii spre peştera de pe muntele Lui…nu te lasă în vreo peşteră a lumii acesteia! Acolo, la gura peşterii, într-un susur blând şi subţire, Dumnezeu vrea să stea de vorbă cu tine şi, nu o face la modul superficial ci, te întreabă, aşteaptă să îi explici, ascultă ce ii spui, caută să înţeleagă.
Îţi arată drumul, îţi dă hrană ca să ai putere să-l străbaţi, ascultă ce ai de spus şi apoi, îţi vorbeşte… Nu te critică, nu îţi face reproşuri…cuvintele Lui îţi aduc mângâiere, linişte, echilibru lăuntric…te simţi din nou puternic să faci faţă provocărilor vieţii, simţi mai mult dorinţa de a trăi în voia Lui, de a face lucrările la care te cheamă…
Dezamăgirea poate fi o slăbiciune dar niciodată nu este lipsă de maturitate. Cine este bine ancorat în realitatea lui Dumnezeu, este normal să experimenteze durerea dezamăgirii când se confruntă cu “realitatea” acestui pământ.
Dezamăgirea poate fi oportunitatea de a creste în maturitate atunci când, acolo, la gura peşterii, stai de vorbă cu El!
