Brainstorming

Îmi place mult să discut cu oameni inteligenţi, care au trecut prin viaţă şi au fost atenţi să înveţe mereu câte ceva. Întotdeuna am considerat un mare beneficiu să pot fi în preajma unora “mai sus” decât mine pentru că am ştiut că pot să invăţ de la ei, din experienţele lor. Dacă privesc în urmă  realizez că atunci când eu nu prea îmi dădeam seama cum stau lucrurile cu viaţa aceasta şi cu lumea în care trăim cu toţii, aveam, nu ştiu cum, conştienţa că există ceva mai presus de tot ce pot eu cuprinde şi pricepe cu mintea mea. Poate că din acest motiv mi-am dorit întotdeauna să descopăr, să ştiu mai mult, să învăţ mai mult.

Să fii învăţabil – ce înseamnă acest lucru? Cred că, mai întâi, înseamnă să nu te consideri singur înţelept, să admiţi că poate să existe altenativă la tot ce ştii tu, să admiţi că s-ar putea să nu ai dreptate. Să fii învăţabil mai înseamnă să asculţi un alt punct de vedere cu mare atenţie, tocmai pentru că ştii că este important, mai întâi, să înţelegi şi abia apoi să îţi dai cu părerea. Asta dacă vrei ca părerea ta să fie una corectă!

Am constatat că multe dintre comentariile la posturile de pe internet nu sunt altceva decât…replici. Ca să părem mai deştepţi oare, ne grăbim să comentăm fără să fim siguri că am înţeles ce vrea să spună omul? Ne grăbim să nu fim de acord, să combatem.

Au afirmat unii în anumite statistici că noi românii suntem codaşi la capitolul interpretarea unui text. Aşa să fie? Şi dacă este aşa, de ce? Acesta să fie motivul sus amintitelor replici? Cred că mai sunt şi alte motive.

Când scrii o postare probabil scopul ar trebui să fie acela de a schimba idei, gânduri, de a învăţa unii de la alţii, de a ne provoca unii pe alţii la gândire. Dacă nu acesta este scopul, merită oare pierderea de timp?

Intrebări retorice care sper să provoace la gândire!

Ador ideea de brainstorming!

Fumuri în spatele… perdelei de fum

Am citit un articol postat pe gândeşte.org  http://gandeste.org/politica/arta-%E2%80%9Eperdelei-de-fum%E2%80%9D-%C8%99i-milogeala-%E2%80%9Eviteazului%E2%80%9D/14320 şi am fost realmente provocată să  adun judecăţi emise pe parcurs de mintea mea, să le pun laolaltă şi să le prelucrez… gândind. Am mai găsit acolo afirmaţii cărora mă simt datoare să le ofer o alternativă ( cu tot respectul cuvenit, bineînţeles).

Cuvintele germanilor nu fac decât să ne repună cu picioarele pe pământ. Asta nu-i rău deloc pentru că poate să aducă ceva autoevaluare şi poate ceva schimbare. Prea suntem plini de fumuri şi, ce este mai ridicol, fără motiv. Prin faptul că nu am fost acceptaţi în spaţiul Shengen am fost “puşi la respect” adică acolo unde ne este locul. Sinceri să fim, o meritam: nu am ştiut să fim demni, nu am ştiut să fim oneşti, nu am ştiut să ne respectăm. Am renunţat adesea la demnitatea noastră, la convingerile noastre, la identitatea naţională… doar ca să fim acceptaţi! Culmea este că nici măcar nu am avut inteligenţa să facem, la momentul oportun, o evaluare ca să ne dăm seama dacă avem nevoie de acceptarea respectivă. A fost atât de important pentru noi să fim acceptaţi incât am ajuns să uităm de propriul interes. Am sacrificat interesele naţiei de dragul de a fi cu mulţimea, de dragul de a fi in trend. Acum suportăm consecinţele: jucăm cum ne cântă alţii şi suportăm dispreţul lor voalat.

Incă ceva: ne-am dorit aşa mult să fim acceptaţi dar nu am avut inteligenţa să facem eforturi ca să merităm acceptarea! Doar am făcut manevra şmecherului care apelează la „arta milogelii” ca să primească ceva. Ei bine, asta a creat o imagine cu adevărat degradantă care poate că le-a provocat şi dezgust celor care au spus: “ Shengen Nicht!”

Complexul de inferioritate nu este specific national ci a devenit un specific al clasei politice pe care am ales-o să ne reprezinte. La noi, cu ceva excepţii, cei care au ales cariera politică au fost oportuniştii ( nu avem de ce să ne mirăm deci, de numărul mare al autostopiştilor politici), parveniţii, şmecherii…

Să nu ne mirăm deci că, pentru clasa politică din România, primează interesul personal şi nu interesul naţiei!

Nu aş vrea să cădem victime ale strategiei perdelei de fum. Avem vina noastră ca popor, pentru că am fost comozi, leneşi, ignoranţi. A fost mai comod să lăsăm pe alţii să gandească pentru noi, mai comod să ne amăgim cu gândul că ne vor binele, că ştiu ei ce fac… Poate nu ne-am priceput dar, nici nu am vrut să ne informăm, să invăţăm ca să devenim pricepuţi. Asta este clar ignoranţă! Pentru asta nu există scuze! Ignoranţa este cauza principală a faptului că suntem manipulaţi într-un mod atât de grosolan!

Mă intreb: Oare când am încetat să mai gândim, noi românii? sau, poate mai bine spus: Oare când am început să ne înstrăinăm atât de mult unii de alţii încât ne-am pierdut capacitatea de a gândi împreună, de a lua decizii, de a lua atitudine impreună?

Declarația actualului ministru de externe (Th. Baconschi) în ultima lui carte: „Atitudinea noastră de cerșetori în tinda lui Dumnezeu e deja cunoscută, odioasă și jenantă”  se potriveşte contextului articolului menţionat la început dar nu mi se pare deloc interesantă ci este o dovadă a ignoranţei dumnealui. Fiecare dintre noi avem o anume doză de ignoranţă, într-un domeniu sau altul. Nu pot admite însă ignoranţa vis a vis de relaţia personală cu Dumnezeu, relaţie de care depinde însăşi viaţa! Nu putem fi “cerşetori in tinda lui Dumnezeu”, nu pentru asta ne-a creat; El nu este odios, nu ne pune in situaţii jenante…am fost creaţi pentru demnitate. Asadar, cine vrea să probeze validitatea acestor ultime afirmaţii, să se informeze şi… să gândească!