Ce mai inseamna astazi sa fii OM?

Am adunat ganduri si comentarii la ganduri, din spatiul virtual, poate-or fi cu folos, asa adunate laolalta:

“Ştiu  că am avut şi am lângă mine pe omul de la care am învăţat, învăţ şi voi  învăţa ce înseamnă să fi OM, pentru că numai aşa poţi fi JUDECĂTOR”.

Asta spune, cred, totul despre un mod larg raspandit de a gandi si de a  actiona. A face putin trafic de influenta inseamna, de fapt, a fi om.  Ce-i rau in asta?

Poate am gresit, spune Birsan, dar oameni  suntem. Sa ne ajutam ca fratii. Tot din acest motiv judecatorul care a  dat mandat de interceptare in acest dosar a simtit, probabil, nevoia  presanta de a-si anunta colegii. Om este si el, nu se stie cand greseste  si cind va avea nevoie de serviciile judecatoarei avertizata discrect  ca DNA-ul e pe urmele ei.

“Binele” facut astazi se va intoarce,  intr-o buna zi, cand se va  lovi de greu. Acest tipar stricat de gandire  a infestat institutii intregi din stat. O masa critica de politicieni  se comporta identic: mita, traficul de influenta, aranjamentul ilicit  este, dupa mintea lor, singura cale de a razbi intr-o tara sufocata de  coruptie.

A fi om in Romania inseamna, pentru multi, a intoarce  un serviciu in momente grele, a pacali sistemul, a pune o vorba buna  sus, a gasi pe cineva care te scapa, “te rezolva” sarind peste lege si  rand. A fi om inseamna a comite fapte penale cu constiinta ca ai facut o  fapta buna, ca ai ti-ai facut datoria fata de specia ta. Suprema dovada  de umanitate este sa-ti ajuti aproapele care o comite grav. La urma  urmei, oameni suntem si toti gresim.

Prima spaga e mai grea,  pentru restul exista o explicatie: toti iau.

…relatia  vinovata, datul din coate, prietesugul cu folos, amicitia lucrativa,  propteaua politica, subminarea zilinca a legii, abuzul de putere au  devenit un mod obligatoriu de organizare si actiune sociala.

Scopul  imediat este “sa te descurci” iar tinta finala este “sa te realizezi”.  Nu neaparat ca om, ci ca un mic animal social pentru care succesul in  viata inseamna capacitatea de a invinge mereu sistemul, de a-l utiliza  pentru a stoarce cat mai multe beneficii de pe urma lui, de a-l calca in  picioare, de a fi mereu un privilegiat intr-o lume de condamnati.

Exista  totusi o raza de speranta la noile generatii. Pentru ele trebuie luptat  ca institutiile care astazi scot putregaiul la lumina sa ramana in  viata. Macar urmasii nostri sa aiba sentimentul ca traiesc, cu adevarat, printre oameni.  prosistemhaha.wordpress.com

Oare chiar exista raza de speranta la noile generatii, avand in vedere cine le-a educat?!

Numai si aparteneta la acest spatiu geografic devine pe zi ce trece un stigmat greu de depasit. Cu toate acestea exista toate premizele si conditiile ca noile generatii sa respinga si sa-si doreasca altceva decat situatia actuala a lucrurilor. Chiar daca actuala generatie are o atitudine distructiva (individualista, exclusivista, indiferenta, superficiala, samd) cei care vin din urma vad greselile, au la indemana cu mult mai multa informatie si informare, au o deschidere catre lume incomparabil mai mare, indignarea si frustrarea este ajunsa la cote inalte… iar lista poate continua. Speranta moare ultima la fel si atitudine realist-pozitiva trebuie mentinuta in fiecare clipa altfel riscam sa se rupa acel lant invizibil (absolut necesar isi obligatorui) dintre generatii.

La noi a lipsit multa vreme ideea de autoeducatie. Tanara generatie are nevoie de un mare act de vointa pentru a reusi sa evolueze depasind tipare de gandire si de comportament adanc inradacinate! Va fi capabila actuala generatie individualista, exclusivista, indiferenta, superficiala sa demareze acest demers si sa il duca la final?

Actuala generatie incepe (parca) sa imprastie ceata in care se afla intreaga societate romaneasca… este inca in deriva, cauta aproape cu disperare acea stare ce echilibru fireasca si normala a omului in societate, a societatii(Romaniei) in lume. Viteza este insa mult prea mica (fata de cea a celor din jur). Eu cred ca in cea mai mare parte, acesta generatie a inceput procesul de schimbare la fata a Romaniei insa la fel sunt convins ca greul consumului si a starii de deriva in care se afla acum societatea va cadea INROBITOR pe noua generatie care, da, va fi nevoita sa acopere ceea ce NU se face, ceea ce nu ar fi trebuit a se face sau ar fi trebuit realizat de cei de azi. Consider ca actuala generatie este o veriga slaba in lantul timpului si DA -pentru viitor va fi nevoie de un efort mai mare. Sper ca actuala generatie “individualista, exclusivista, indiferenta, superficiala” sa nu-si duca “lucrarea” la final pentru ca exista riscul ca si urmatoarele generatii sa devina o copie si mai grava a celor de astazi. Tinerii de astazi isi vor i gasi propriul drum/destin chiar si atunci cand (poate) “radacinile” nu-i mai ajuta sa creasca sau nu-i mai reprezinta.

Despre generatia Facebook : “Ei ies pe străzi, şi vor ieşi tot mai mulţi, pentru că noi, “mai-marii decât ei”, nu punem libertatea comună în slujba unei forme de iubire.

Ei se lasă ispitiţi să ceară distrugerea acestei lumi pentru că nimeni nu i-a învăţat să-şi ducă libertatea la următorul nivel. Să o planteze la rădăcina unui vis. În şcoli au văzut blazarea şi trecutul, iar în facultăţi, corupţia şi obedienţa. Mentorii pe care şi-i doreau sunt, pe sub măşti, maeştri ai compromisului ori mici funcţionari înspăimântaţi de sunetul prezumtiv al propriei opinii. Iar spaţiul public e doldora de cei care fac bani.

Nimeni nu i-a învăţat cum se ia libertatea şi se transformă alchimic în curaj. Ei, entuziaştii imaginilor frumoase pe care le schimbă pe internet, nu sunt în stare să aşeze un “Nu” în calea urâtului.” http://mihneamaruta.ro/2011/10/18/revolta-generatiei-facebook/

Va propun un exercitiu de gandire impreuna acum! Exprimati opinii, veniti cu solutii…

Suceava a citit…din nou…împreună!

400 de carţi au stat la dispoziţia iubitorilor de lectură la cea de a doua ediţie Suceava Citeşte. Cert este că foarte puţine cărţi au rămas pe stand, cele mai multe au fost luate spre a fi citite. Sună încurajator să auzi că un număr mare de suceveni au fost prezenţi în Parcul Lecturi Urbane amenajat în Shopping City pentru că aşa au dorit, pentru că au considerat cartea importantă, pentru că au considerat evenimentul demn de luat în seamă.

Ideea de lectură în spaţii publice a prins la suceveni pentru că cei prezenţi acolo au citit efectiv, pe o bancă, înconjuraţi fiind de mulţi alţii care citeau sau făceau conversaţie.

La fel ca la prima ediţie, ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul că vârstnici, tineri şi copii au stat unii lângă alţii cu cartea în mână. Ca orice lucru de valoare, plăcerea pentru lectură se transmite de la generaţie la generaţie. La fel şi preţuirea pentru ceea ce reprezintă cartea.

Ne-am oprit din ritmul alert al vieţii, ne-am luat câteva ore de răgaz nu doar de dragul cărţii şi a lecturii ci şi de dragul de a revedea chipuri pe care nu le-am văzut de mult, a sta de vorbă cu oameni apropiaţi inimii noastre, a asculta şi absorbi cuvinte ale unor oameni extrem de valoroşi. Împreună, am fost împreună iar asta a fost extraordinar!

Scopuri comune, interese comune, idealuri comune…toate acestea mă duc cu gândul la comuniune care depăşeşte limita lui împreună! Legătură puternică, unire strânsă – însoţite de sentimentul că aparţinem unii altora, că suntem responsabili unii pentru alţii, că avem o responsabilitate faţă de comunitate. Suceava Citeşte II nu a fost doar locul unde am mers ci locul căruia am început să simţim că îi aparţinem.

Despre apreciere şi complimente

Este necesar, nu numai să ne dăm seama cine sunt oamenii şi ce fac ci, la fel de necesar, este să transmitem ,prin cuvinte, sentimente de apreciere faşă de cei din jur. Aprecierea transmite celuilalt: eşti important, contezi eforturile tale nu sunt în zadar.Aprecierea încurajează, aduce bucurie, dă curaj, putere de a merge mai departe şi motivaţie pentru a face lucrurile mai bine. Felicitările şi complimentele sincere sunt forme prin care ne putem exprima aprecierea faţă de ceilalţi. Complimentele transmit preţuire, stimă, o atitudine prietenească de consideraţie. Un compliment este ca un dar de care se bucură, în aceeaşi măsură, şi cel care îl face, şi cel care îl primeşte.
Un compliment este binevenit dacă este făcut din toată inima şi dacă se potriveşte contextului în care este adus. A face un compliment nu este totuna cu a flata pentru că a flata presupune nesinceritate şi linguşire. Complimentele care linguşesc sunt supărătoare, inconfortabile pentru că transmit ideea că sunt făcute cu scopul de a obţine ceva.
Nu este potrivit să facem un compliment pentru că ni se pare că ar fi o idee bună. Oricine îşi dă seama când un compliment nu vine din inimă şi, ca atare, ne vom pierde credibilitatea. Poate să devină şi penibilă o situaţie în care persoana respectivă este conştientă că nu i−a ieşit tocmai bine un lucru iar noi îi tot facem complimente cu privire la lucrul respectiv. În astfel de situaţii putem rosti cuvinte de apreciere pentru eforturile depuse. Vom fi astfel şi sinceri şi vom reuşi să susţinem şi să încurajăm.
Complimentele trebuie să fie potrivite cu contextul dar şi cu relaţia în care suntem cu persoana căreia i le facem. Complimentele legate de aspectul fizic ne putem permite să facem celor cu care suntem în relaţii amicale sau apropiate. Altfel, remarcile cu caracter personal pot să capete o semnificaţie deosebită nedorită sau pot să fie interpretate greşit.
Uneori trebuie să arătăm, în modul cel mai politicos cu putinţă, aprecierea faţă de realizările cuiva. Numai că, acolo undeva în adâncul inimii, s/ar putea să avem ceva sentimente de invidie. Sâ apreciezi sincer, din inimă, chiar când simţi invidie, este o dovadă de nobleţe şi de demnitate.
Este nevoie de tact când facem complimente. Este o mare diferenţă între a spune: “ Ne bucurăm pentru dumneavoastră!” şi “ A, felicitări! Ce norocos sunteţi!”. In general, când facem un compliment, trebuie să transmitem şi cât de mult ne bucură bucuria celuilalt!
Nu este sufficient să ştim cum să apreciem, cum să facem complimente ci, trebuie să ştim şi cum să primim complimente. Nu le vom primi situându-ne pe o poziţie de sus, ca şi cum ni se cuvin. Nici nu ne vom îmbufna dacă nu suntem apreciaţi aşa cum ne-am fi aşteptat, nici nu vom face crize reproşând celorlalţi că nu ne apreciază. Un pic de demnitate, vă rog !
Atunci când suntem complimentaţi să nu pretindem că nu merităm apreciere. Când ni se face un compliment zâmbim şi spunem mulţumesc. Nu ignorăm niciodată un compliment şi nu contrazicem persoana care ni-l face. Dacă cineva ne laudă rochia nu spunem: “A, este veche!” pentru că transmitem persoanei care ne-a făcut complimentul că nu are discernământ, o facem să se simtă penibil.În zona profesională, dacă suntem complimentaţi, nu spunem: “O, a fost o nimica toată!”. Este mult mai potrivit si de bun-simţ să spunem: “ Mulţumesc, am depus eforturi!”. Un aspect important : să învăţăm să facem diferenţa între complimentele adresate activităţii noastre şi cele adresate propriei persoane. Nefăcând aceată distincţie riscăm să devenim ridicoli atunci când reacţionăm la compliment. La fel de atenţi trebuie să fim ca prin răspunsul la compliment să nu îl supradimensionăm făcându-l să pară mai laudativ decât a fost intenţia celui care l-a făcut.
Să nu ne mândrim când suntem apreciaţi ci să depunem toate eforturile pentru a deveni mai buni şi a face toate lucrurile mai bine. Să facem complimente cu scopul de a aduce bucurie celorlalţi, de a consolida relaţii, de a ajuta pe ceilalţi să se dezvolte.
Cuvintele potrivite la momentul potrivit zidesc oameni şi zidesc relaţii !