In ziua de 16 ianuarie scriam:
Domnul Cezar Preda, vicepreşedinte PDL, a declarat, într-o conferinţă de presă, că are în lucru un proiect care prevede obligativitatea uniformelor şcolare pentru clasele I-VIII. Nu un costum identic în toate unităţile de învăţământ, ci fiecare şcoală în parte îşi va stabili tipul de uniformă. Pe baza acestei ştiri s-au făcut multe comentarii, unele pro, altele contra.
Dacă bine îmi amintesc, imediat ce am devenit ” liberi”, printre primele măsuri importante care au crezut minţile noastre luminate că se impun, au fost trecerea la cinci zile de lucru pe săptămână şi renunţarea la uniforme.Au mai fost şi altele, bineînţeles.
Dacă tot bine îmi amintesc, atunci stimabilii dascăli nu au fost de acord cu renunţarea la uniforme dar, în ciuda argumentelor aduse, uniformele au dispărut. Bucuria elevilor, mai ales a elevelor! Cât despre părinţi, în mare parte, nu prea s-au bucurat dumnealor( din varii motive).
Ce s-a mai întâmplat de atunci încoace cred că ştim cu toţii(sau poate nu?)!
Moda bat-o vina! Elevele, săracele de ele, nu au avut “pregătirea” necesară ca să înţeleagă că a ţine morţiş să fii la modă înseamnă snobism, că nu neapărat tot ce este la modă te şi reprezintă sau iţi stă bine.Nu au avut posibilitatea, săracele, nici măcar să înţeleagă faptul că la spectacol te îmbraci într-un fel, la discotecă în alt fel iar la şcoală în alt altfel!
Problema este că nu au dobândit pregătirea necesară, nici măcar minimă, în anii muuuuuuulţi care s-au scurs de atunci până acum!
Un minim efort pentru clădirea personalităţii, o minimă educare a simţului estetic precum şi o minimă educaţie a bunului simţ ar fi putut exclude, cu succes, anumite situaţii ( pe care nu le categorisesc, judecaţi singuri ). Mamele îşi trimit băieţii la şcoală şi ei, “săracii”, vin acasă ameţiţi şi fără prea multe cunoştinţe acumulate pentru că au fost distraşi de peisajul care se ivea în zona dintre marginea de jos a bluzei scurte si marginea de sus a taliei joase de la blugii colegelor aşezate în băncile din faţa lor(când elevele, săracele,stau aşezate, peisajul devine destul de vast)! Unde mai pui că băieţii rămân ameţiţi timp îndelungat, nu trece cu una cu două, mai ales dacă eşti expus permanent! O, dar câte drame şi în cazul domnilor profesori care, şi dumnealor, săracii, în preumblările dinspre spatele clasei printre bănci, au privirile agresate şi interiorul răscolit de imaginea atât de multor peisaje de genul celor mai sus menţionate! Au fost cazuri destule când anumiţi domni profesori nu s-au putut abţine să nu pipăie peisajul! Cât despre doamnele profesoare, unele s-au simţit profund umilite de faptul că unele eleve vin la şcoală mai bine imbrăcate decât dumnealor iar o femeie care se simte umilită, ştim cu toţii cam de ce este în stare, mai ales dacă are în mână instrumentul puterii. Alte doamne dascăl au tunat şi au fulgerat cu invective, altele cu insistente apeluri la decenţă şi bun simţ. Numai că, după ce le-a luat valul, fetele parcă nu mai auzeau nimic şi nu le mai păsa de nimeni şi nimic!
Nu ştiu să vă spun cam care era gradul de atenţie a părinţilor asupra propriilor odrasle! Pot doar să vă spun ce am auzit cu urechile mele ( pleonasm intenţionat ), şi anume, o mamă care spunea, referitor la fiica dumneaei:” Care-i problema? Are fata ce arăta! Las-o dom`le să arate.”
Acum, să nu fiţi cumva absurzi să îmi pretindeţi să ştiu şi dacă se referea la ce are în cap, la ce este în interior sau… la cu totul altceva!
Iată că subiectul este iar de actualitate pentru că proiectul despre care spunea atunci domnul Cezar Preda a fost respins ieri de Senatul României, cu un vot categoric de 96 împotrivă şi doar 6 pentru .
Proiectul avea la bază recunoaşterea faptului că în ţară sunt numeroase familii sărace, care nu-şi pot trimite copiii la şcoală îmbrăcaţi asemeni colegilor din familii înstărite. „N-am face decât să încărcăm familiile sărace. În plus, nu cred că obligativitatea purtării uniformei va schimba ceva în privinţa calităţii învăţământului în şcolile noastre”, a afirmat fosta deţinătoare a portofoliului educaţiei, Ecaterina Andronescu.
PSD-istul Georgică Severin a criticat propunerea acuzând „spiritul de turmă” care se dezvoltă prin purtarea uniformei. „Fiecare elev are personalitate proprie. Nu trebuie introdus într-un spirit de turmă. Măcar pe elevi să-i lăsăm în pace şi să nu ne întoarcem înainte de 1990.”
Chiar şi guvernul a răspuns negativ propunerii afirmând că uniforma nu va duce la creşterea prestigiului educaţiei. În plus, pentru Cabinet au contat cheltuielile financiare suplimentare pe care statul nu le-ar putea suporta acum. Proiectul va fi supus votului în Camera Deputaţilor, aceştia având ultimul cuvânt asupra iniţiativei legislative.
Întrebarea mea la momentul acesta: nu a fost cumva decizia Senatului una bazată pe interese de moment şi evaluare de moment a situaţiei, fără să ia în calcul, cu minim bun-simţ, efectele pe termen lung? Mai ales că am avut posibilitatea să vedem parte din aceste efecte în anii anteriori!
Simbolurile uniformei sunt multiple! Avantajele purtării ei destul de multe. Argumente pro pot fi aduse. Nu le-au putut găsi guvernanţii noştri sau le-au ignorat cu bună ştiinţă?
